Banner Of Blasphemy

Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemn

Vopsite cu trei culori, păzesc pe marginea șoselei

Fîntîna celor... credicioși!

Trei cruci pe marginea șoselei cu gesturi largi de mîini bolnave

Opresc din drum pe călători și parcă-s trei spînzurători

De care atîrnă trei cristoși...

Într-o zi împinși de-același funerar îndemn

Ca dou-armate puse una-n fața alteia

Cuminții se-ntîlniră cu nebunii

Copiii morților de mîine se-ntîlniră cu părinții...

„Și-armatele-ncepură lupta la umbra crucilor de lemn

Deoparte flutura stindardul credinței... alb... curat...”

...ca albul cel curat, al florilor de nufăr

Iar tricolorul nebuniei, închis cu grijă-n cîte-un cufăr

De craniu omenesc...

Stă gata să se desfășoare la cea dintîi îngenunchere

A albului domnesc...

Însă-n ziua-aceea cerul înnegrit de fum părea

Un tavan de catedrală ce se năruia

„Iar fumul din clopotnițele-aprinse deschidea-n albastru:”

Drumul altui fum, mai greu, mai negru și-albastrul se-nnegrea...

Și-n ziua-aceea cerul înnegrit de fum părea

Un tavan de catedrală ce se năruia

Și mulțimea-nspăimîntată, spre clopoțnitele-aprinse

Se-ndrumează grupuri, grupuri, cei cuminți privesc plîngînd

Plîng ca resturile unei armate-nvinse, iar nebunul stă deoparte

Și zîmbește... fredonînd:

Blasfemie!

„Iar tricolorul nebuniei adăpostea pe-nvingători!”