歌词
Ferigi şi oase încâlcite
Sunt trupul celor ce-au rămas
Cu ochii-n soare
Când cerul le cădea, eutanasiat, în poală
Când mintea se-ndepărta
De lumea tot mai goală.
- Şi voi,
Vă-nvârtiţi în şivoi
Vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare.
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă
Al celor ce-au rămas cumva în picioare
Odată ce dorinţa vieţii a apus,
Odată ce ultima fărâmă de bucurie
A fost stinsă de omenire.
Joacă viscolul pe plaiuri,
Peste trupuri suflă-n naiuri Cântece de moarte Gândul ce desparte
Om de solzi, pământ şi apă.
Din neant pălit îţi sapă
'N sufletul şivoi!
Se zvoneşte din morminte,
Viii ca să ia aminte
C-or să umple gropi de negru.
Haidaţi, fraţi, cîntaţi funebru!
Să răsune vîntul sorţii,
Ne cinstească glasul nopţii,
Lupi din grote ne îngîne,
Ţîşniţi din hore nebune!
- Şi voi,
Vă-nvârtiţi în şivoi
Vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare.
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă.
Într-un sfârşit vom asculta
Ce-ngână, surd, pământul,
Ce gângureşte pruncul
Când solzii lumii au căzut
Şi platoşa-i e pulbere
Vedea-vom că din hău poţi doar să urci